40 de ani de la accidentul din Anzi
Astazi se implinesc 40 de ani de la cumplitul accident din Anzi, accident in urma caruia si-au pierdut viata 29 de persoane .
Pe 13 octombrie 1972, la ora 15:35 , un avion Fairchild FH-227 cu turbopropulsor,al fortelor armate din Uruguay ,s-a prabusit in Anzi , la granita dintre Chile si Argentina .
La bordul aeronavei se aflau 45 de persoane ,dintre care 5 erau membri ai echipajului . Restul de 40 erau componenti ai echipei de rugby Christian Rugby Football CLub si cativa membri ai famililor jucatorilor .
In catastrofa din Anzi si-au pierdut viata 29 de pasageri , doar 16 reusind sa supravietuiasca .
Roberto Canessa se afla in acel avion ,avea 19 ani era student la mecidina .Astazi medicul marturiseste ca nu va uita niciodata prin ce a trecut alaturi de colegi lui .
El isi aduce aminte , cu lux de amanunte , intreaga poveste .
" Au fost momente de groaza ,prabusirea si apoi alunecarea de peste 5 kilometri . Au trecut 40 de ani de atunci dar parca s-a petrecut ieri . A fost un cosmar pe care am vrut sa-l uit cat mai repede, dar dupa cativa ani mi-am dat seama ca este imposibil si ca nu voi uita niciodata . Eram toti tineri rugbysti de 18-19 ani ne indreptam spre Santiago pentru un meci amical."
"Am plecat din Montevideo si am innoptat la Mendoza , de unde am facut aprovizionarea. In dupa-amiaza de 13 octombrie ne indreptam spre Santiago , dar mai multe rafale de vant au incetinit inaintarea avionului , iar la comunicarea cu turnul de control s-a raportat ca ne aflam la Curico dar noi eram la Planchon."
"Atunci cand ne-am dat seama ca ne prabusim a fost groaznic , avionul s-a izbit de munti si s-a prabusit de la peste 4000 de metrii .Intre noapte si zi era o diferenta foarte mare de temperatura .Cinci prieteni an murit la primul impact , iar 12 oameni au murit pe parcursul celor cinci kilometri in care aeronava s-a dus la vale .Am incercat sa cerem ajutor ,am urcat pe creasta, insa acolo era si mai frig .Soarele apunea dupa doar cateva ore din cauza unei creste din fata noastra ,asa ca, la noi , era noapte in timp ce de partea cealalta era zi ''
"Dupa prabusire am fost increzatori si speram mereu sa vedem cum va venii cineva si ne va salva .Am auzit un avion si am crezut ca va fi sfarsitul iadului ,dar cei din avion nu ne-au observat. Ne aflam la 5000 de metrii altitudine ,fara haine ,fara mancare,fara nimic . Nici nu va imaginati cat de frig paote sa fie uneori "
Medicul rememoreaza clipele prin care supravietuitorii au aflat de incetarea operatiunilor de cautare :
"Am lipit firele de la un aparat desprins din bord si ascultam la radio cum misiunile de cautare esuau rand pe rand ,apoi am primit o lovitura grea : s-a renuntat la cautari. In acel moment am crezut ca totul se va termina . Atunci am luat decizia ca o parte din noi trebuie sa se desprinda de grup si sa caute coada avionului , acolo unde se aflau proviziile. Fiecare zi in care esuam ne demoraliza ''
" In prima saptamana ne-am hranit cu gem ,alune biscuiti, si am baut cateva sticle de brandy pe care le luasem din Mendoza ,pe care le-am gasit prin bagajele care au scapat intregi. Dupa ce am terminat toate proviziile am mancat coaja si crengi de copac si luasem cate o gura de zapada ."
"La 17 zile dupa prabusire s-a intamplat ceva groaznic ,care ne-a doborat din punct de vedere psihic si asa eram foarte afectati . O avalansa puternica a maturat practic valea si incare ne aflam si a acoperit resturile fuselajului ,iar zapada a patruns prin zidul improvizat din spatele fuselajului si i-a acoperit pe supravietuitori"
"Dupa alte cateva zile , cand toate proviziile se epuizasera am avut o discutie socanta pentru zilele noastre : Aveam de ales intre a manca din prietenii nostri decedati sau a murii langa ei . Am ales sa traim si singura solutie era sa mancam din trupurile celor care murisera . Nu aveam alta solutie. Credeti-ma ca daca astazi as fi pus in postura de a lua o astfel de decizie as proceda la fel , ba chiar mai devreme de cat am facut-o acum 40 de ani "
" Doi dintre noi au coborat foarte mult pe munte in cautare de ajutoare si intr-o buna zi de Craciun dupa 5 zile de mers , un fermier i-a gasit erau aproape morti sleiti de puteri. Parea un cosmar care in sfarsit se terminase. Am reusit sa supravietui 72 de zile ......da 72 de zile , imi pierdusem speranta ca imi voi revedea vreodata familia. Nu va pot descrie ce a insemnat pentru noi sa vedem elicopterele care ne-au salvat . Am inceput sa plangem si ne strangeam unul pe altul in brate ."
Povestea accidentului din Anzi a fost ecranizata din doua pelicule ,prima in anul 1976 si cealalta in anul 1993.
Nando Parrado , un alt supravietuitor , ascris cartea " Miracolul din Anzi"
O echipa compusa din zece oameni reprezentand "Anden Rescue Corps" ,SAR si Uruguai Air Force a urcat , pe 18 ianuarie 1973 , la locul accidentului . A fost tinuta o slujba de pomenire , si au fost inhumate resturile celor decedati . De asemenea , a fost ridicata o cruce care poate fi vazuta si astazi acolo.
